Respectabila ruşine a ungurilor

Ar trebui să fim foarte atenţi şi sensibili la ceea ce se întîmplă în Ungaria după asasinarea compatriotului nostru, Marian Cozma. Ruşine explicită a ungurilor că aşa ceva s-a putut întîmpla în ţara lor. Fără nici cea mai neînsemnată încercare de a insinua că românul ar putea fi de vină. Solidarizare civică, fără apel la megafon şi fără istericale. Din pura îngrijorare că în ţara lor s-a putut întîmpla una ca asta şi trasformînd imediat în simbol civic victima unui asasinat dintr-un bar. Nu încerc să spun că la noi nu ar fi putut apărea acelaşi tip de reacţie. La noi însă mafioţii de cîrciumă n-au ajuns încă să înjunghie sportivi străini. Si dacă vă amintiţi de celebrul caz Caiac de la Craiova, atunci nu societatea civilă indignată a ieşit în stradă, ci caiaciştii care nu voiau să fie văzuţi la televizor şi care au făcut o îngrijorătoare demonstraţie de forţă într-un oraş în care, de curînd, cineva care s-a încumetat să vorbească despre abuzurile Justiţiei locale s-a lăsat filmat doar cu spatele, ridicîndu-şi paltonul, ca şi cum ar fi vorbit despre abuzurile mafiei locale. Vecinii noştri unguri dintr-un orăşel de provincie nu s-au temut de răzbunarea mafiei. Şi au înţeles că moartea românului asasinat într-un bar îi priveşte în aceeaşi măsură ca şi cum în locul lui ar fi fost un membru al comunităţii locale.