Respectabila oaie neagră a Sloboziei

Ieri l-am revăzut la Slobozia pe Oliviu Vlădulescu. Fosta oaie neagră a oraşului. Îl ocolea lumea pînă în 1989. Ce făcuse? Împrăştiase în Gara de Nord nişte manifeste antiregim, antiCeauşescu, pe care le scrisese tot el. Arestat. Puşcărie. Apoi supravegheat în Slobozia. Pe atunci lucra la centrul de librării din oraş. E profesorul care a făcut greva foamei pînă a intrat în spital, la reanimare. L-au vizitat atunci şi Băsescu şi Tăriceanu – separat, dar cu acelaşi gînd, să-l convingă să renunţe. A ieşit din grevă numai după ce dascălii au primit mare parte din ceea ce revendicau. Profesor de franceză la liceu, apropiat de copii, care îl consideră de-ai lor. Sărac, fără să-şi facă din asta un merit. În Consiliul Judeţean le dă peste picioare băieţilor care au învîrteli locale. Ce i-a adus revoluţia? A fost primit în învăţămînt, ceea ce îşi dorea, nu se plînge că e profesor, deşi trage mîţa de coadă, şi îl salută toată lumea. Cu deferenţă! Alte vremuri, aceleaşi încăperi.