Potîrnichiile din Parlamentul României

Parlamentarii români – majoritatea lor – se luptă aprig cu pesimismul şi cu scepticismul. Fac tot ce depinde de ei pentru a anula orice iluzie în ce îi priveşte; luptă vitejeşte pentru a risipi orice îndoială cu privire la sensul acţiunilor lor. Mă refer, încă o dată, la majoritate; ba chiar, la marea lor majoritate. Ştirea sună aşa: parlamentarii nu au aprobat, joi, solicitarea presedintelui privind organizarea unui referendum pentru votul uninominal, pentru ca nu s-a obtinut numarul necesar de voturi "pentru”. E fără echivoc. “Trimişii” noştri – ascunşi pe liste de partid făcute din pixul şefilor – fug de ideea votului uninominal. Sigur, decizia Parlamentului e una consultativă; un referendum - cum e cel cerut de preşedintele Traian Băsescu- se va organiza şi fără aprobarea Parlamentului. Însă, rămîne faptul ca atare; refuzul grosolan, fuga de responsabilitate, în fond, fuga de oamenii care i-au trimis acolo unde sînt acum. Acum vreo două luni am scris un text în care, în ciuda faptelor, pledam în continuare pentru a investi raţional în instituţia profund democratică numită Parlament. Nu îmi tai mîna cu care am scris un asemenea text. Azi faptele care îngroasă imaginea negativă a acestei institutţii sînt mult mai multe (şi mai greţoase). Pentru consolidarea democraţiei în România avem însă nevoie de Parlament. Vreau să spun că situaţia de azi nu e fără ieşire. Iată o posibilă soluţie – care poate fi un util punct de plecare pentru o dezbatere. Vine de la Societatea Academica din România si a fost trimisă spre public astăzi.  Reproduc intregral mai jos datele propuse de expertiza doamnei Alina Mungiu si sînt curios să aflu părerea voastră. Vă mulţumesc anticipat.

• de Alina Mungiu-Pippidi