Mos Gerila, grasanul camuflat in capitalist sadea

De Craciun, in comunism, apareau brusc tot felul de oferte care trebuiau sa te faca sa uiti de faptul ca in restul anului duceai un trai mizer. De Craciun mai gaseai carne (in magazine sau de la tarani), gaseai si portocale, si mandarine (multa vreme am crezut ca portocala e cel mai marfa fruct din lume, care se coace doar iarna, pe zapada), mai apucai cateva sticle de Pepsi sau un salam de Sibiu. Sa fie masa cat mai bogata, vinul cat mai mult, sa petreaca tot proletarul! Si obligatoriu, vreun vecin binevoitor se imbraca in Mos Gerila si aducea daruri. Era pus la masa si lauda bucatele. Vi-l mai amintiti pe Mos Gerila? Este cred, singurul personaj fantastic ce a fost rebotezat intocmai ca un om real care-si schimba religia. Si-a pastrat forma, culoarea, dar si naravul. Acum, Mos Gerila zambeste de pe sticlele de Cola, din rafturile cu mezel, dintre pungile de chipsuri. Iar romanii intra in magazine si cumpara mancare de parca ar veni sfarsitul lumii, iar ei vor sa moara cu burta plina. Nu conteaza ca o duc mai prost in restul anului, dar de Craciun si de Paste trebuie sa se imbuibe, asa cum au invatat ei ca se face.  O natie de Haplea, ce si-ar da si sufletul pentru o friptura. Cam asta iti vine sa crezi daca te uiti la cozile ce se formeaza in perioada Craciunului in Cora, Auchan, carrefour, Selgros, Metro, etc.. Nu mai este nimic sfant in Mos Craciun. Sau magic, sau frumos. Daca te misti bine, poti sa prinzi cate un Mos Craciun pe zi in magazinele din cartier. Asta nu e Mos Craciun. E tot Mos Gerila. Si de ce dracu' trebuie sa fie atat de gras Mos Gerila asta? Cu obrajii rosii si cu burta aia, cand hahaie la copii, singura certitudine pe care ai putea sa o ai este ca batranul e in pragul unui atac de cord.