...Dinu Patriciu versus Dinu Paturica

...sa ne-ntelegem: n-am nimic cu omul. L-am cunoscut pe vremea cand eram la Ziua de Nord-Vest (asa-i zicea) si mi s-a parut de bun simt avand in vedere conjunctura bahica. Despre acuzatiile care i-au tot fost aduse nu pot sa ma pronunt, in afara faptului ca unele imi par de ... bun simt. Sunt altii platiti sa le judece. Ceea ce, insa, m-a determinat sa postez aceste randuri, intr-un blog conceput din start a-politic, a fost o ... strafulgerare (ca altfel nu stiu sa-i spun). Scriam (scriu) despre aventura in Amazon, si-a venit "vorba" despre Iquitos si despre imbogatitii peste noapte, cei care dau "lovitura" la care visam cu totii (eu cel putin, no finger pointing involved). Atunci mi-am adus aminte, printr-o stranie si mielitica (banuiesc - pentru necunoscatori, mielina e "chestia" aia alba care "sta pe axoni" si transmite semnalul in salturi in loc de pas cu pas) conexiune - de mult-utilizatul odinioara joc de cuvinte - "Dinu Patriciu - Dinu Paturica". Unde-a disparut el (jocul de cuvinte) ca si cum n-ar fi fost? Sa fie atat de puternici banii incat sa schimbe o perceptie publica? sa fie memoria "boborului" - buna sau rea - atat de scurta? Ma-ntreb sincer: cum se face ca oameni ca Vantu (na! sa nu ziceti ca-s platit - si cu el s-au facut jocuri de cuvinte - as zice ca e predestinare daca nu m-ar chema ... fumurescu) sau ca Patriciu sunt in stare sa se lepede de o asemenea eticheta intr-un timp (relativ) atat de scurt? Daca stau, insa, si ma gandesc - ceea ce, stiu, trebuia sa fac de la bun inceput - cum a facut Clinton sa "scape" de o minciuna ordinara? Cum facem noi sa scapam de minciuni la fel de ordinare, chiar daca nu la o scara planetara? Cum - si-aici Mihnea stie ce spun - ne mai putem barbieri "la oglinda"? Io-te ca putem.