Cuvântul magic Băsescu

Măi, măi, măi, ca să vezi câte comentarii a strâns textul idiot despre Elena B. Şi ce minunăţii s-au spus! Toată lumea s-a oprit la "gagica" din titlu şi, cu câteva excepţii, cititorii au început să toarne zoaie, cuvânt potrivit în condiţiile în care facem vorbire despre Băsescu (staţi aşa, nu înjuraţi, nu încă, mă refeream la faptul că preşedintele a scos la lumină acest cuvânt uitat al limbii române). Deunăzi, o postare despre un abuz comis de poliţişti asupra unui om care a încercat să fie un bun cetăţean abia dacă a smuls câteva reacţii de indignare. Dar tot e bine că suntem gata să apărăm, cavaleri misterioşi ai Ordinului Sfântul Anonim, onoarea unei tinere virtuoase. I-am întoarce spatele, stânjeniţi, celui care strigă hoţii în timp ce şuţii îl “operează”, în autobuz, pe vecinul de călătorie. O domnişoară la anaghie, în schimb, este ajutată. Oare? Dacă “gagica” ar fi fost cine ştie ce starletă care lucrează cu ziua pe la tabloide, Costin Ilie ar fi fost funny, cititorii „s-ar fi râs”. A fost să fie fiica preşedintelui, iar aici problema capătă o grautate naţională. Ce dacă Elena Băsescu, prin declaraţiile pentru Cotidianul, nu depăşeşte condiţia de simonă senzual? Mahalaua de Cotroceni nu are nici o însemnătate, fata lui Băsescu este îndreptăţită în continuare să aibă ambiţii politice, chiar nu contează că, prin bunăvoinţa dumneavoastră, o să ajungă să reprezinte România prin Parlamentul European (asta e ţinta sa, înţeleg, pe termen mediu). Aşa de mare a rămas, observ, fascinaţia pentru numele Băsescu că nu m-ar mira ca până şi câinele familie, Shogun, dacă ar candida pentru vreun post de primar, să iasă câştigător din turul I. Să votaţi bine!