Bucati de greatza cu politicieni romani

Un dram de nesimtire m-ar fi salvat, dar am zile cind nici un asemenea lux nu-mi sta la indemina.

Voiam sa trec peste tupeul Noricai de a se plinge (in traducere, a se lauda) cu faptul ca ar fi fost amenintata cu moartea, de indata ce fusese nominalizata de premier pentru ministerul Justitiei. N-am reusit. Doamna asta chiar ma scoate din sarite.

Voiam sa ignor imaginea celor doi “palatisti”, Basescu si Tariceanu, dindu-si ghionturi in Piata Unirii din Iasi. Puteam sa-mi zic, la naiba, doar nu-i prima data si nici ultima. Dar cind l-am auzit apoi pe Tariceanu vorbind de nu stiu ce urmas de-al nu stiu carui liberal-fauritor-de-unire, ce cu mindrie si-a tras stampila de membru PNL, mi s-a facut sila. Iar cind l-am auzit si pe Basescu reincalzind ciorba cu “Sa traiti bine!” ca mai apoi sa acuze politizarea horii zicind ca el n-o face pentru ca prea s-au bagat politicienii peste ea de parca el ar fi altceva, undeva deasupra lor si a tuturor, m-am predat.

Voiam sa trec peste cimiliturile de fata mare ale lui Nastase care tocmai ce-a descoperit el cit ii doare in cot pe vest-europeni de Romania si cum ne mai exploateaza ei cu carfur, bila, metro si alte scule de scos banii de intretinere din buzunarele romanilor. N-am reusit. Omul asta chiar n-are obraz. Pai matale vorbesti de astea, dom’ Adrian, cind tot  ce faci de vreun semi-deceniu se numeste simplu obsesie atavica de marire si imbogatire? Mi-e greata.

In mama masii, chiar vreau altceva de la un politician roman! Au trecut mai mult de 18 ani de cind a disparut Ceausescu. Chiar nu ne putem permite si nu putem pretinde mai mult?