Biserica si Statul au de cerut niste scuze tiganilor

O continuare a postului anterior, generata de citeva replici excelente ale lui Daniel Barbu in interviul acordat pentru Cotidianul. Cum vorbeam si zilele trecute, daca etnii intregi au fost tinute in sclavie (a se vedea afroameriocanii), s-ar putea sa vina momentul in care trebuie platite vinile si cruzimile de altadata. Citez:

Precizarea cu Biserica este extrem de importanta pentru ca tot aceasta scoala a tolerantei ortodoxe a adapostit destui mari "iubitori ai tiganilor". Am asa senzatia ca la noi credinta merge (si istoric, sa nu uitam ce buni credinciosi erau cei care pregateau deportari prin interbelic) mina in mina cu ura si indiferenta agresiva fata de tigani. Vor veni oameni sa spuna ca am innebunit, cum sa ne cerem scuze pentru ceva facut acum 200 de ani. Nimic nu e mai firesc. Lipsa de adaptare a tiganilor este rezultatul unei intregi istorii de marginalizare. Asta daca vorbim de vina sau imagine colectiva. Exista apoi, bineinteles, responsabilitatea individuala, dar e altceva - asta e pentru cei care intreaba de ce se pling tiganii tot timpul ca sint discriminati. Propunerea lui Barbu, aceea cu scuzele din partea Bisericii si Statului constituie cam singurul lucru inteligent pe care l-am citit intr-o mare de texte isterice scrise in zilele astea.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca