Să nu ne mai dăm obiectivi

L-am auzit acum cîteva ore pe un bun prieten spunînd la un post de televiziune că pariază pe o sticlă de şampanie că Băsescu va pierde alegerile. A făcut şi cu mine acelaşi pariu, dar pe o sticlă de bere. Ca să-l zgîndăresc i-am spus că nu-mi place să pariez cînd ştiu că voi cîştiga pariul. Prietenul meu îmi dă replica: „Eu pun o ladă de bere şi tu sticlă!” Pînă la urmă am convenit că pune fiecare cîte o sticlă şi dacă simţim că e cazul, adăugăm după aceea. Nu ştiu dacă el e absolut sigur că va cîştiga. Eu recunosc că sper că voi cîştiga, dar observ că în timp ce eu mă mai declar nemulţumit de calul pe care am pariat, cei care mizează pe alţi cai nu riscă o vorbă împotriva lor. Li se par perfecţi în comparaţie cu Băsescu., în timp ce mie Băsescu nu mi se pare perfect în comparaţie cu caii lor politici, care de asemenea nu mi se par perfecţi. De ce-am povestit asta? Fiindcă pe măsură ce ne apropiem de alegeri argumentele fiecăruia dintre cei care îşi dau cu părerea despre rezultatul lor ţin în tot mai mare măsură de ceea ce speră. Unii fără nici un interes personal, alţii şi cu diverse nădejdi la purtător. Cred că pentru corectitudinea disputei de opinii ar fi mai onest să ne recunoaştem simpatiile politice, în loc să ne dăm drept obiectivi şi de-abia coborîţi din cer, pentru că nu e cazul.