Îmi vine să plec cu Dinescu în Bulgaria

Nu din cauza lui Băsescu.

Nu din cauza oamenilor din spatele lui Geoană.

Nu din cauză că Patriciu este răul cel mai mic în alegeri.

Nu din cauza ascultărilor de telefoane şi discuţii private.

Nu din cauza jocului echidistant al serviciilor în războiul politico-economic.

Nu din cauza jurnaliştilor care s-au îmbogăţit din ştiri nescrise.

Nu din cauză că televiziunile joacă murdar.

Nu din cauza mizeriilor TV care fac audienţă în rândul celor care votează.

Nu din cauza scârbei unanime de politică.

Nu din cauză că intelectualii anti-Iliescu din anii 90 sunt cuceriţi de populisme.

Nu din cauza lui Dinescu, prieten cu Solomon şi Neţoiu.

Nu din cauza polarizării României ca un ring al luptelor de câini.

Nu din cauza echipelor de campanie care înţeapă prin gard.

Nu din cauza societăţii civile debile.

Nu din cauza tinerilor politicieni care au deprins reflexele rinocerilor.  

Nu din cauza tinerilor pe care nu-i interesează epoca Ceauşescu.

Nu din cauza lui Ceauşescu la 20 de ani după el.

Ci din neputinţa de a mai face distincţii. Din sentimentul de intoxicare până la anularea gândirii. Din sfârşeala de retorica limbii române.

Din ruşinea de a nu fi făcut parte niciodată dintr-un ONG activ, anti-corupţie sau pro-civic. Din dorinţa de trăi în UE fără grija de ţară.