Fotbalul, o inepuizabilă nişă politico-economică

Tatăl sforarilor din politica dâmboviţeană, Viorel Hrebenciuc, vorbea despre meciul Stelei din Europa League atunci când miniştrii PSD mergeau în gaşcă să ia la şuturi coaliţia de guvernare. Finanţatorul Stelei, Gigi Becali, şi-a anunţat sâmbătă "pohta" de a mai avea un palat, cel de la Cotroceni, fiind personajul cu cea mai grabnică notorietate obţinută cu ajutorul sportului-rege. Traian Băsescu, de când cu şpriţul la aceeaşi masă cu Becali, care a căzut greu la presă, nu prea mai gustă fenomenul, deşi din când în când mai punctează în discursurile sale critici la adresa violenţelor de pe stadioane.

Fotbalul este o inepuizabilă nişă economico-politică sau viceversa. O demostrează ultima cercetare sociologică, postată (sic!) de un membru marcant al aşa-zisului "grup de la Cluj", Vasile Dâncu, pe blogul său. Conform acesteia, hulitul campionatul intern este urmărit în proporţie de 65% dintre români, iar derby-urile cu atât mai mult - 67%. Fotbalul extern are şi el fani - 52%, iar competiţiile intercluburi - gen Liga Campionilor sau Europa League - au şi ele o audienţă mare - 68%. Meciurile echipelor româneşti aici sunt urmărite în proporţie de aproape 80%, Naţionala strângând fireşte, cei mai mulţi suporteri - 80%. Cei mai mulţi dintre români - 70% nu ţin cu echipa din localitatea lor, dar cred că echipele care practică acest sport ar trebui finanţate inclusiv de autorităţile locale. Cu aşa audienţă, cum să nu intre în joc politicienii?