Daniel Barbu e unul dintre cei mai puternici şi inovatori intelectuali români. Dar nu respectă un tipar care să îl facă şi foarte popular. Face parte din matricea "incomodului". Veţi vedea şi după interviul pe care mi l-a acordat că puţini oameni se pot lăuda că au ieşit "bine". Cel mult, unii se vor putea lăuda că nu au ieşit foarte rău. Cu Daniel Barbu poate veţi gusta adevărata voluptate a activităţii numite "a vorbi politică". Logică de fier, observaţii ingenioase. Altceva decît ce auziţi la televizor.
Asta mi-a fost şi intenţia
Daniel Barbu e unul dintre cei mai puternici şi inovatori intelectuali români. Dar nu respectă un anumit tipar de discurs care să îl facă şi foarte popular. Face parte din matricea "incomodului". Veţi vedea şi după interviul pe care mi l-a acordat că puţini oameni se pot lăuda că au ieşit "bine". Cel mult, unii se vor putea lăuda că nu au ieşit foarte rău. Cu Daniel Barbu poate veţi gusta adevărata voluptate a activităţii numite "a vorbi politică". Logică de fier, observaţii ingenioase. Altceva decît ce auziţi la televizor.
Asta mi-a fost şi intenţia cu toată seria de interviuri pe care o fac şi o voi continua pe VoxPublica. Să vorbim ceva mai aşezat, să auzim argumentele oamenilor pînă la capăt. Daniel Barbu, autorul unor cărţi de referinţă în ştiinţele politice româneşti (cîteva titluri aici), a făcut un "printscreen" realităţilor politice româneşti. Am încercat să ne ţinem în afara actualităţii imediate care distruge tot farmecul vorbitului despre politică. Şi cred că într-o oră şi ceva de discuţii Barbu a reuşit să rezume interesant cîteva din marile teme care nu se discută destul: maşinăriile de vot, programe de candidat sau slăbiciunea intelectualilor "angajaţi".
S-a vorbit de multe ori şi de blat politic între cele două partide mari. Funcţionează şi cînd e vorba de alegerea preşedintelui? Adică cele două mari companii electorale funcţionează în concordanţă, nu sînt în competiţie reală?...
Cum s-ar putea întîmpla asta la prezidenţiale?
Blaga este de multe ori încadrat în grupul celor care mai cîrcotesc în faţa lui Traian Băsescu...
Misterul stă în PDL deci...
De ce n-ar mai fi trup şi suflet? Credeţi că Blaga sau Berceanu nu îşi văd liniştiţi de viaţa lor, de afacerile lor, de ce s-ar întoarce împotriva lui Băsescu...
Totuşi, în cazul EBA a funcţionat foarte bine aparatul de vot...
Care ar fi principalul defect al lui Geoană? Şi cel mai mare atu?
Dar şi PSD e o maşină care se cam gripează. Să ne gîndim la declaraţiile lui Vanghelie, Mazăre care contestă tot, Mitrea...
La slăbiciunea lui a contribuit şi Iliescu care spunea la utimul congres că „şi Geoană are defectele lui”...
El e sub partid în sondaje.
Totuşi, credeţi că dacă intră cu Băsescu în turul 2 şi dacă PDL nu e mobilizat 100% cum spuneaţi mai devrem, Geoană are o şansă să-l bată.
El ce defect are, Crin Antonescu...
Nu e un personaj cam umflat în sondaje?
Patriciu are maşini puternice... E văzut ca un defect al lui Antonescu. Are Patriciu prea mare influenţă?
Cam radical...
Dacă l-ar citi pe Patriciu în fiecare săptămînă, s-ar speria. Citează din Friedman nonstop.
Clonele statului...
Geoană intră în scenă, în ultimul spot electoral ca un cruciat, executînd o cruce şi apoi sărind la luptă.
Chiar, cum vi se pare că liberalii au un candidat după tiparul „sărac şi cinstit”. Care propune cota unică de 10%...
Ăştia purtau la mînă Cartier-ul...
Dar îl are pe Patriciu. Apropo, ce forţă au mogulii, Vântu, aliat cu Patriciu şi Voiculescu.
Dar, totuşi, la Antene n-a existat vreodată un dubiu cu cine ţin şi cu cine nu ţin...
Cum vă explicaţi că Videanu, ministru al economiei în momente de criză gravă, a fost foarte menajat de media, de toate lumea...
Ce vi se pare periculos la Traian Băsescu. Trecem peste faptul că nu l-aţi invita la o masă...
Ăsta e un defect pe care spuneţi că-l găsim la toţi. Ce are Băsescu mai grav de atît? Sînteţi totuşi cunoscut ca un om care nu îl adoră pe Traian Băsescu.
Spuneţi, cu alte cuvinte, că Băsescu contribuie la disoluţia statului...
Aşa şi Nica a ieşit şi a spus că e mizerie în propriul minister.
Am vorbit şi cu intelectualii de care aminteaţi. Şi, unul dintre argumentele sprijinului pentru Băsescu a fost că tocmai faptul că e atacat nonstop pe nedrept de moguli îi face pe ei să-l apere tot timpul şi să-şi suspende spiritul critic...
Totuşi, mai toţi moderatorii, analiştii fac asta...
Cum explicaţi atunci fascinaţia acestor intelectuali pentru preşedinte. Ce au ei de cîştigat de pe urma lui Traian Băsescu?
Dar nu credeţi că e un cîştig că intelectualii intră în politică?
Dacă îi spuneţi asta lui Tismăneanu, face atac...
Bun, atunci Mihăieş sau Patapievici. Ei vă vor spune că au luptat mereu pentru democraţie...
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
