Băsescu. Motive de dezamăgire, motive de lehamite

L-am votat pe Traian Băsescu în 2004. E drept, doar în turul II, în primul opţiunea fiind candidatul URR.  Văd că acum se flutură ideea că nu există dezamăgiţi de Băsescu, că e doar o manipulare, că oamenilor li se sugerează, prin formatorii de opinie, că aşteptările le-au fost înşelate. Eu sunt dezamăgit de Băsescu. Nu mi-a ordonat nici Vântu, nici altcineva să simt aşa. O să încerc, cu liniuţă, să expun motivele. Înainte de asta însă voi argumenta şi de ce l-am votat pe Băsescu.

Să vedem situaţia la zi, motivele de dezamăgire:

Nu le-am grupat cronologic, nici după importanţă.  Nu sunt argumente  infailibile, aşa percep eu lucrurile, oricât de naïve ori superficiale ar părea unele dintre rândurile de mai sus.  Evident, există şi părţi pozitive, dar condamnarea comunismului, spre exemplu, nu compensează, oricât mi-aş dori asta, haosul în care a ajuns România, haos la care a contribuit constant şi decisiv. Puteţi să înjuraţi, să aprobaţi, să completaţi, un singur lucru pretind: să-mi acordaţi prezumţia de sinceritate.