Revolutie in pole position?

Stateam enervat la semafor intr-un Bucuresti totalmente blocat. Resemnat de soarta soferului mioritic caruia i s-a interzis ani de zile dreptul la autostrada si la sosele de centura, distrus de imbecilitatea si lipsa de viziune a guvernantilor (a propos, in Cluj, un bulevard important este schilodit prin LATIREA trotuarelor, pierzand astfel cate o banda de circulatie pe sens), strivit din dreapta si stanga de masini inutil de mari, ocupate de cate un sofer cu atat mai nesimtit cu cat ii e masina mai mare, blocat de norul de poluare ce nici nu mai avea energia sa se ridice de la sol. Dupa cicluri aproape infinite de rosu-verde-ROSU, in care aproape ca nu ne miscam, ajung in fine in fata unui imens panou publicitar de unde jovial-efeminatul Crin imi tranteste una peste parbriz: “Revolutia bunului simt!” Sa mori tu, Crin? Exact cand imi venea sa sar din masina si sa rup bucati afisul, o duba mare de marfa dubleaza toata coada si se infige, in nesimtirea soferului ei, in fata tuturor, in pole-position! Sa pici jos nu alta! Cu duba cat un camion a dublat 50 de masini si nici un militian nu era acolo ca sa nu-i faca nimic… Si atunci, draga Crin, te intreb, cum faci sa ajunga revolutia asta a ta din panou in pole-position, ca de aici de jos altfel se vede treaba.