RSS Feed

O zi din viaţa unui alergător de cursă lungă

vezi toate articolele de
11 Mar 2010 la 13:57 12 comentarii 479 vizualizari.

Gust de fiere cu iz puternic de alcool. Un ceas pe care scrie “Made in China” sună obsesiv în fiecare dimineaţă, la 5 fix şi îl trezeşte din plutirea cu miros de dubă janghinită pe care o conduce zilnic. E alergătorul de cursă lungă, mereu între două drumuri şi niciodată la destinaţie.

Din decorul lui fac zilnic parte un volan, trei pedale, o tăşcuţă neagră de fâş cu OP-uri, facturi, chei, un rebus şi niscaiva tabloide. Scenograful a mai pus la bătaie drumuri nenumărate şi nesfârşite, o casă şi o familie.

Prea puţină şcoală, deşi inteligenţă să tot fie, prea multă lene, deşi mâini şi picioare sprintene au tot fost, prea multă inconştienţă şi prea puţină conştiinţă. Se adaugă aproape 20.000 de zile de când alergătorul nostru tot vede lumina zilei şi ajungem în prezent.

Plecat din Moldova în tinereţe, şi-a ratat inteligenţa – cu mult peste medie, în nesfârşite veri fără sfârşit. Şi păcatele se plătesc. Anii au trecut peste el unul câte unul până s-au făcut cărunţi pe cap şi s-au ofilit înăuntru. Aleargă zilnic sute, mii de kilometri, doar pentru a încărca şi descărca şi a reveni, constant, în acelaşi punct. Mănâncă o dată pe zi, seara, şi cade rupt de oboseala psihică a unui trafic de Românie actuală. Universul lui e comprimat, diluat, iar în plutirea lui a angrenat şi lumile dimprejur. Şi-a împrăştiat aburii etilici peste cei din preajmă. E un om care a ales o cale, care a închis ochii atunci când ar fi trebui să vadă şi care i-a deschis atunci când nu era nimic de văzut. Iar ceasul chinezesc continuă să ticăie pe congelatorul Arctic ruginit, pe care îl ţine în dormitor.

Ar fi meritat mai mult, însă psihicul lui a fost învins de fizic, ceva, undeva, s-a stricat şi nu a mai fost de reparat.

După cursa lungă de peste zi, alergătorul nostru se îndreaptă spre cămară. Acolo îşi păstrează, în sticluţe mici, din plastic, rezistenţa pentru a doua zi. Tot acolo şi-a încuiat şi conştiinţa şi dorinţa şi credinţa că încă mai poate face orice, oricât de mic, pentru a ieşi la suprafaţă.

Amintirile triste nu stau încuiate în cămară. Ţăşnesc pe la balamale, pe la praguri, le auzi înăuntru cum se zbat să iasă. Oricât te-ai împinge în uşă, ele ies. Iar ceasul chinezesc mai sună o dată. Şi încă o dată. Alergătorul nostru nu ştie prea multe despre alegeri. Nu ştie nimic despre computere, iPod-uri, despre ATM-uri şi despre DAE. Nu vrea sa ştie, nu a putut să ştie, nu l-au lăsat buzunarele să ştie. Dacă îi spui despre ce e vorba, are o capacitate de înţelegere care l-ar face invidios până şi pe Einstein. Dar nu.

Alergătorul de cursă lungă se trezeşte. Zi de zi, primul lui contact e cu ceasul chinezesc care mai ticăie o zi. Atunci când i-a murit papagalul, a plâns o zi întreagă în faţa ferestrei. A înţeles atunci că tot ceea ce nu a făcut se întoarce împotriva-i. Dar a continuat să alerge. Poate pentru că drumul îţi provoacă mirajul lucrului organizat, în şablon, pe care te poţi bizui că o să fie şi mâine acolo. Pe care ştii că o să-l laşi în urmă atunci cănd nu vei mai exista.

Iese din casă cu taşca neagră din fâş, făcută probabil tot pe undeva prin China. Îl aşteaptă o zi lungă în care o să ajungă în locuri pe care nu o să le poată vedea niciodată. Fiecare zi în plus înseamnă o zi în minus. Dar continuă să alerge. Şi să alerge, şi să alerge. Fără apă, fără mâncare. Fără satisfacţii, fără bucurii. Fără conştiinţa conştiinţei. Va parcurge zeci de mii de kilometri pe care îi va visa parcurşi din nou. Va continua să treacă pe lângă noi, fără să ne dăm măcar seama că, dincolo de ceea ce facem, oricât de important ni s-ar părea, alergăm aceeaşi cursă. Într-o zi, drumul va fi mai pustiu cu un alergător de cursă lungă.

______________
Articol scris la 22.11.2009, republicat pe Pandora’s
.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 

Etichete: ,


12 comments
  • 1

    sa nu ma intelegi gresit tanti … dar sugerez sa ramai la articolele despre femei si relatii .

    aici nu e locul vostru . prea v-ati bagat peste tot … asta lasati-o draq unde trebuie la locul ei . nu o spurcati si pe asta . si-a gasit un loc … lasati-o acolo … nu o mutati . nu stiti despre ce vorbiti .

  • 2

    Bine scris.Imi place.Chiar fata are talent.Nu inteleg dece lui odlc nu i-a placut.Antonia tine-o tot asa.

  • 3

    @ Anto’. Imi place!

    @odlc: lol

  • 4

    Cat mai vede inca drumul si se tine pe picioare, mai e o speranta. Ar fi interesant de aflat povestea unui individ care a apelat la Alcoolicii Anonimi.

    @odlc, daca nu-ti place, de ce citesti aici? ai alternative : Dilema Veche, Revista 22, Secolul 21 etc.

  • 5

    frumos scris. si trist.

  • 6

    Alergatorul asta cred ca duce si gunoiul in fiecare zi..dar nu face curatenie si nu spala dupa aragaz. Cred ca ii e frica.

  • 7

    pur si simplu nu e corect ca un pinguin sa scrie despre un rechin …

    sunt curios cate bataturi are tanti asta de la laptop … sau cum ii rezista sunca de praga in frigiderul arctic …

    si nu imi veniti cu vechile povesti din studentie cand mancati parizer cu paine … ca nu ma impresioneaza .

    atata tot . o ducem prea bine in ziua de azi … unii dintre noi . hai sa nu avem nesimtirea sa pretindem ca stim chestii straine de noi .

  • 8

    @odlc: nu vi se sustine pledoaria impertinenta de mai sus.

    N-aveti de unde sti ce drame se pot ascunde si in familiile de “rechini”. Din postare eu am inteles ca e vorba de destinul ratat al unei persoane alcoolice. Alcoolismul e o boala care nu alege sa loveasca in functie de nivelul de trai, educatie sau IQ.

    Pentru stiinta dvs, nu toti marii creatori ai umanitatii au stiut ce-i parizerul cu paine si cu toate astea au realizat opere dramatice de referinta.

  • 9

    @odlc: hai sa afirmam ca le stim, atunci cand le stim pentru ca le-am trait, OK? si sa nu ne bagam cu bocancii in lucruri despre care ni se pare ca putem sa le comentam. respect!

    Antonia Tucheac
    2010-03-12 12:44:16 | Raporteaza
  • 10

    cu totii stim fir’am ai draq sa fim de oameni …

    suntem o tara de atotstiutori . cu totii am trait drame , cu totii stim ce si cum , cu totii avem experiente , cu totii scriem , cu totii suntem jurnalisti , cu totii suntem cunoscatori , cu totii suntem dastepti , cu totii suntem buni , cu totii suntem ‘empatiaci’ …

    nu stim nimic . pana nu calci pe drumul ala nu stii absolut nimic . indiferent de cate ori ai observat , indiferent de cate ori ai fost in preajma unor astfel de oameni .

    habar nu avem .

    domnisoara antonia nu ai nici cea mai mica idee . de unde stiu asta ? pentru ca in loc sa traiesti de pe o zi pe alta cu sticla in buzunar gandindu-te la toti oamenii pe care vrei sa ii eviti cand mergi pe strada . in loc sa cauti chistoace de tigari pe strada si sa visezi la o tigara de parca ar fi insasi dumnezeu … scrii aici , umbli cu laptopul in geanta si ajungi acasa la un barbat cuminte care te iubeste .

    de aici stiu ca nu stii absolut nimic . asa cum nici eu nu stiu absolut nimic … oricat de multi astfel de oameni am cunoscut .

    ariel … ai incurcat familiile … nu caut sa jignesc pe nimeni … dar de la un mare creator al umanitatii pana la o domnisoara care scrie cateva articole pe saptamana pe pandoras … e cale terifiant de lunga .

    hai sa ramanem la nivelul real .. nu sa ne aruncam in a discuta literatura si arta . nu e cazul aici .

    si ce ai inteles dumitale .. nu e pe de-a corectu’ . mai citeste postarea sa vezi ca exista mai multe unghiuri atinse in puncte foarte sensibile .

    indiferent ce drame exista in familia oricui … dramele se traiesc intotdeauna in singuratate . poti sa fii inconjurat de toate rubedeniile si de toti copii … o drama o traiesti intotdeauna singur , in felul tau .

    pentru asta era nevoie sa vina un dobitoc ca mine si sa incerce macar sa va coboare din turnul cladit pe durerea altora .

    de spus sunt foarte multe . dar e mai comod sa spunem doar bucati , nu ? pentru ca oricum nu cunoastem totul …

  • 11

    @odlc: cand vrei sa nu intelegi, nu intelegi, oricat de multe argumente ti-ar aduce cineva.

    N-am facut nicio comparatie intre autoarea postarii si marii creatori. E vorba de faptul ca poti scrie despre suferinta, dragoste si alte sentimente umane/non-umane si fara a le fi trait personal. Da, exista persoane cu multa imaginatie si simtire care isi construiesc un univers interior bogat bazat pe talentul innascut. Din acel univers interior isi extrag comunicarile/exprimarile care pun restul lumii pe ganduri.

    Da, postarea atinge mai multe puncte, ca la biliard. Lovesti o bila si ea face sa ricoseze altele mai departe. Daca autoarea a ales aceasta maniera de comunicare, poate ca e mai aproape de subiect decat banuim noi.

    Spuneti ca dramele se traiesc in singuratate. Posibil. Dar acea drama nu e provocata de cele mai multe ori de cei din jur? Inchipuiti-va un copil trumatizat de un parinte alcoolic. Peste ani, va scrie despre asta. Iar cineva se va trezi sa-i spuna ca nu stie despre ce vorbeste, ca nu a suferit destul.

  • 12

    “da, exista persoane cu multa IMAGINATIE si simtire care isi CONSTRUIESC un univers interior bogat bazat pe talentul innascut.”

    “… provocata de cele mai multe ori de cei din jur? Inchipuiti-va un copil trumatizat de un parinte alcoolic.”

    lectura nu era despre copil.

    eu nu banuiesc nimic . spre deosebire de majoritatea oamenilor eu nu vorbesc la ghici , nu imi dau cu presupusul si nici cu parerea . eu stiu despre ce vorbesc aici .

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Trebuie să scriu despre mine? Păi nu cred că pot
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!