RSS Feed

Moartea inimii. Un pas mic pentru unii, un drum fara intoarcere pentru altii

vezi toate articolele de
02 Oct 2010 la 12:25 51 comentarii 2008 vizualizari.

In timp ce poponeatza mea se intalnea cu asfaltul intr-o seara frumoasa de sfarsit de vara, mintea mea accepta pentru prima oara (dupa ceva vreme) ca eram confundata. Simteam aceasta “confuzie” de ceva vreme, instinctul imi juca feste, asa ca…am inghesuit pe cineva fortand in acest fel orice era deja acolo SA IASA LA SUPRAFATA, asa incat sa capat raspunsurile pe care.. doar (repet) le simteam.

Nu mi-a fost usor sa ma ridic, mai ales ca eram pe role, nu numai niste role “de-adevaratelea” ci mai ales unele imaginare, unele care alunecau prin mintea mea in toate directiile, inainte-inapoi fiind o miscare (nuanta?) depasita fara nici un fel de problema la vremea respectiva…

Dar m-am ridicat. “Plangand cochet”  mi-am sters jeansii, probabil daca as fi avut o oglinda, mi-as fi cercetat si coafura (precum o actrita, preocupata de “audience”,  si sa vopseasca repede-repede gardu’) pentru ca nu-I asa, o “diva” ramane o “diva”, chiar si cu inima taiata in bucatele, precum ceapa pentru ciorba..

Si dupa ce m-am ridicat, mi-am spus “fraiera naibii, sa fii tu a naibii de fraiera ce esti, care nu esti tu ultima prostanaca de pe planeta asta” .

Mai apoi, dupa ceva timp, am plecat.

****

Imi aduc aminte o dupa amiaza cand, iesita singura la plimbare (in alta lume) am incercat sa surprind sau macar sa adulmec senzatii cunoscute, asemanatoare cu cele de acasa. Nu am reusit. Nici nu ma asteptam sa reusesc, asa cum nu ma (sau mai) astept sa se mai intample nimic bun cu inima mea de acum inainte. O mai spun din cand in cand in existenta reala, cred ca am spus-o intr-un rand si aici, e un pret pe care uneori il platim pentru ca viata noastra sa arate asa cum vor sau (se) asteapta CEILALTI ori cum vrea masca, spoiala din noi. Pentru ca, daca am avea  curajul si sangele sa patrundem mai adanc, sa coboram, sa nu ne oprim la unu sau la parter, am observa ca de fapt NOI VREM SI TANJIM DUPA ALTCEVA. Insa….1. gresim 2. nu suntem dispusi sa schimbam macazul sau 3.pur si simplu cadem la invioala cu spoiala ca “nu merita”(fapt convenabil pentru toate partile si etajele noastre, ca indivizi).

Revenind, omeni dichisiti sau oameni simpli mergeau in toate directiile, nimeni nu arunca hartii pe jos, nimeni nu se uita urat, totul era corect (poate prea corect!) nu le era teama, nu imi era teama…

M-am asezat pe o banca si am inceput sa plang, pentru ca ma coplesisera emotiile. Mi-am dat seama ca schimbarea din adanc va fi atat de grea pe cat de usoara va fi schimbarea si adaptarea firii mele de la suprafata, aceea superficiala, (din secunda unu) adaptabila, extrovertita. Am inteles ca, pe cat de usor, gratios si dulce ma voi misca “pe afara”, pe atat de multe pietroaie voi fi nevoita sa arunc din strafundurile fiintei mele, pentru ca la un moment dat sa ma simt libera, eliberata…

**

Ajunsa acasa, am inceput sa dau din haine. Usor-usor, vad cum garderoba mea isi ia zborul, imi vine sa rad pentru ca, desi e un proces care se desfasoara deja, inca am casa plina…

Curios insa, am inceput sa vad ALTFEL LUCRURILE.

Stiti….e foarte ciudat, cand stii ca (de nevoie, nu de voie, daca va amintiti, primul lucru pe care l-am scris atunci cand am publicat textul cu lucrurile care ma indeparteaza de Romania a fost LIPSA IUBIRII, nu am glumit! Se pare ca nu am suficiente calitati ca femeie asa incat sa fiu gasita aici! Asta e, “valoarea mea, valoarea mea/ e undeva “sub mareaaaa”/ na, na,na” :) -rad eu rad, da’ nu e nimic de ras, stiu…) trebuie sa pleci in alta lume, te incearca niste sentimente si niste senzatii care se aseamana cu cele dintre avion si pamant, atunci cand sari cu parasuta. Imi aduc aminte, asta-vara incercam sa uit pe cineva, asa ca am sarit cu parasuta. Tot drumul pana jos (drum care nici macar nu e asa de lung!) m-am gandit daca O SA MAI AJUNG! Si da, mi-a fost frica, da, da, da, da, mi-a fost! Si am avut stomacul langa creier! Si sanii asezati in dreptul urechilor :) !! Si inima mi-a zburat pe nas :) !

Asa e si cu viata mea de acum. In aparenta nimic nu s-a schimbat, totul e la fel, insa tranzitia catre o alta lume si o alta viata, un alt drum (unul fara intoarcere, pentru ca, sper ca s-a observat si aici, SUNT UN OM DEDICAT, nu ma joc cand pun inima mea undeva!) ma innebuneste pur si simplu.

Am ajuns sa apreciez fiecare miros de cafea venit din bucataria rosie tip open space, sa respir fiecare bucatica de aer murdar, sa sorb fiecare vorba, sa ma asez NUMAI PE BLANITELE MELE ALBE SI PUFOASE din sufra’ pentru ca senzatia sa imi intre adanc in creier, sa imi doresc sa aud orice om care poate sa imi spuna ceva miraculous asa incat eu sa replic “stii…ma pregatesc sa plec, dar, cum mi-am aruncat inelul pe geam, asa o sa arunc si pregatirea asta”…

Dar nu, nu se intampla, pentru ca, nu-I asa, sa traiesti in puf si miere este un dar divin :( iar cei din jur (in cazul meu) nu sunt prosti: toti vor sa vina in “vacanta”…

Acum, cand imi sortez fotografii, carti, reviste, accesorii, cand ma uit cate produse de make up nedesfacute am (o sa scriu intr-un rand si despre ce inseamna “make –up” pentru mine, ma intreba cineva daca sunt urata fara farduri…nu stiu…banuiesc ca da, insa fardurile pentru mine inseamna mai mult decat spoirea “urateniei”, inseamna protectie, daca ma arat cuiva nemachiata inseamna ca am multa, multa incredere in acea persoana..) cate dulciuri prin toate sertarele din bucatarie sau cate crème autobronzante prin baie-mai mult ca niciodata imi inteleg viata de aici si regret ca n-am stiut sa o fac in asa fel incat sa arate, daca nu un Paradis intreg, macar o bucatica din el…Ma doare cumplit acest esec, ma doare foarte rau, cred ca am ajuns in acel punct al vietii mele cand ma apasa toate esecurile si deciziile tampite pe care le-am luat pana acum…

Nu credeam ca voi sta atat de mult “sa impachetez” decizia asta. In aparenta nu e nimic de “cantarit”: o viata grozava si nemeritata, o viata ca o farfurie cu biscu’ pe o tava rara/ scumpa,  o existenta fara grija zilei de maine, fara batai de cap, o viata in care “yes, I can” va fi un hit (de la un moment dat-obositor si neplacut, stiu de pe acum asta) zilnic Versus una in care probabil (asta ma doare pe mine, nu altceva) niste oameni cunoscuti, pe urma niste straini, plus un nene ca oricare altul (un posibil partener de viata lunga/sot/ceva de genul) nu vor intelege mai nimic din mine, ce sunt, cum sunt, cine e inauntrul (si nu in afara!) meu. Simplu de ales, nu-I asa?

Si totusi, repet, ma doare cumplit si ma ustura de imi vine sa umblu beata ori “fumata” zi-lumina. Pentru ca stiu ca acesta nu va fi un drum ca oricare altul, ci unul la inceputul caruia o sa-mi incalt pantofii “seriosi si dedicati”, aceia pe care-I tin in hol, si-I incalt numa’ atunci cand stiu si simt ca nu se poate altfel, ca aceea e calea, asa e fair.

E greu. Da, in alte lumi toata lumea rade, canta si danseaza, visele se pot implini (culmea!) si pentru noi, astia mai “ciudati”, insa care e pretul?

Stiti care?

Inima. Ea. Pentru unii dintre noi (putini, multi, habar nu am) inima e “o treaba. Asa suntem. Acestia suntem.

Ps. Am scris acest text (in cazul in care iar o sa va asezati ca tzatele la poarta sa barfiti “da’ de ce scrii numai despre tine?”) pentru ca cititorii sa priceapa ca uneori, desprinderea de cafea, blanita, role, fete, aer, grai- e un soi de moarte. Pentru cei care au inside, recunoasterea esecului si a infrangerii nu este deloc placuta. Iar “plecatul” spre o lume in care “acceptarea si iubirea” sunt parte din cotidian, desi pare o veselie si o comedie de Oscar, nu e deloc asa. Si nu e o actiune care sa poata fi facuta de azi pe maine, daca toate organele functioneaza si sunt asezate la locul lor, nu in alta parte …

Iata ce se ascunde cateodata in spatele unui zambet sau a unei taceri in fata lui “da femeie, bravo, trebuia sa faci demult asta, tu nu esti de stat aici, niciodata n-ai fost”. Eu ascult ingaduitoare, zambesc modest, tac de cele mai multe ori si mai apoi ma intorc de nu stiu cate ori PE DOS. Incercand sa gasesc acea parte NEFOLOSITA, NEUZATA, NEZDRENTUITA DE ….

nu mai conteaza

Va las, hi,hi ..sa bagam un munte de week end zic, ca nu se stie….poate e o fisa pe care n-o mai putem baga si alta data :)

Week-end fain!

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


51 comments
  • 1

    nu pleca.

    cand pleci la un drum NOU si atat de important nu e voie sa pleci cu inima stransa. cu atat mai mult cu o inima stinsa. nu esti tu aia.

    sau, nu spune ca e un drum fara intoarcere.

    in orice situatie, iti admir curajul zilelor prin care treci acum.

    ps. nu ar fi mai wise sa-ti dai o perioada de proba acolo? si sa nu tai toate podurile catre “casa” din start?

  • 2

    buna tema! moartea inimii!!! cred ca e un rau ireversibil! incearca sa faci un rezumat! plictisesti si iti pierzi ideea in amanunte! in rest cred ca parerilor vor fi impartite!

  • 3

    Mi-a placut f mult textul. ps: O sa fii ok. O sa gasesti noi sensuri, bucurii si o sa ai pt ce sa lupti chiar daca te afli intr-o lume unde “curge doar lapte si miere”.

  • 4

    Nu moare nicio inima! Oricum o iei cu tine, fie si fizic. Si loc de intors exista intotdeauna, daca merge, merge, daca nu, nu. Nu orice renuntare sau razgandire e neaparat un esec. Ca de la sagetator la geaman, iti zic ca pentru noi niciodata nu se TERMINA ceva, ci INCEPE altceva. Tin pumnii, o sa fie bine.

  • 5

    Buna.

    Eu ti-am spus cu ceva luni in urma ca viata nu merita traita aici dar nu prea erai de acord.

    Bafta si sa nu te pierzi in turma de bucuresti ce pleaca si vine de la munte :) )))))) Nu am sa inteleg niciodata cum persista in aceeasi prostie de ani de zile juma’ de capitala, dar asta e alta discutie. ;)

  • 6

    plinsul ,nu tine cont de sex…Plansul traduce, mai degraba decat o chestiune de imbold interior prin care barbatii se diferentiaza de femei: o anumita tra­di­tie culturala. „Daca o femeie poate plange cu mai multa usurinta in pu­blic, pentru un barbat acest lu­cru este mai dificil, tocmai din pricina considerentelor culturale si temerii de a nu fi judecat“, transeaza terapeutul. „Asadar, am putea spu­ne ca un barbat are nevoie de un ca­dru intim pentru a putea plange.

    youtube.com/wat../

  • 7

    DORIA nu ma mai iubesti???, gata nu mai ai inima DORIA???,se apropie noiembrie 2010 si inca nu ne-am intalnit DORIA si plec in U.S.A —>>> (L.A) DORIA.Da se poate DORIA,cum asa DORIA??? :)

    P.S:ASTEPT UN SEMN DE VIATA DE LA TINE,scrie-mi pe email ciprian20032003@yahoo.com.au sau suna-ma ca ai numarul meu de la A….. ,respectiv KANAL D.

  • 8

    “fraiera naibii, sa fii tu a naibii de fraiera ce esti, care nu esti tu ultima prostanaca de pe planeta asta” Corect era: “zdreanta,care esti tu zdreanta….” Si vezi ca Becali cere drepturi de autor!

  • 9

    Cipizdelule, bine ca nu pleci la Slobozia, din U.S.A (cu puncte intre ele, ca asa scrie americanii) se mai intoarce omu’ da de la Slobozia ba…mai de-te’n gatzii matii de lache care esti

  • 10

    Cine e perfect?

    DIntre toate trei, eu tot in lumea ta ma scald.

    O seara linistita, femeie.

  • 11

    @ Doria,

    Drum bun și apă proaspătă ! Ține ”dreapta”. Stânga ? Never ! E mult populism pe carosabil. Auguri !

  • 12

    noapte buna, Dodo

  • 13

    @brebu: buna dimineata! cum ar veni, tu te-ai dus la nani, eu m-am sculat :)

  • 14

    @oscar: buna dimineata Oscar, iti multumesc din inima pentru urari si grija. dar, ca idee, nu plec maine :) ..o sa fie o ‘impachetare’ mai lunga. pentru mine nu e usor. zi faina, D

  • 15

    @mihai: buna dimineata . zi buna, senina si calda si tie. la figurat, la propriu nu stiu daca e posibil(poate doar buna)

  • 16

    @florin: neatza. eu is mai sentimentala de fel, asta e..astia sentimentali sunt “rapide” doborati de emotii :)

  • 17

    @wass: buna dimineata. (ia te uita cum e cand NU CUNOSTI OMUL SI TRAGI CONCLUZII AIUREA, VEZI?) .nu am scris nicaieri ca petrec un week end la munte. ci ca bag o fisa :) ceea ce e altceva :) . am mancat, am respirat, am plecat. e , vezi ? asa merg oamenii pe drumuri gresite, presupunand tot felul de lucruri care n-au legatura cu realitatea. altfel, sar’na de comentariu. sa inteleg ca, daca ai scris, esti bine. traiesti i mean :)

  • 18

    @Voica: buna dimineata. stii ca sagetatorii si gemenii sunt “in oglinda” nu? sunt zodii in oglinda, au multe in comun (mie imi plac mult sagetatorii. am o slabiciune pentru balante si sagetatori). cat despre “drum”, crede-ma, stiu ce spun. nu e cu intoarcere :) . nu mai e timp, nici nu mai vreau. merg pe 34. nu pe 14 :)

  • 19

    @Ema: buna dimineata Ema, iti multumesc ca ai reactionat :) . n-am nici o lupta acolo,paradoxal, acolo nu e in regula. aici e lupta, subliniez PARADOXAL

  • 20

    O diva are de aparat “imaginea” asa cum spuneai. O diva nu poate apara si inima :)

    Exista doua modalitati de a trai viata, prima e sa crezi ca nimic nu e miracol iar a doua sa crezi ca totul e miracol .:)

    Ramane ca tu sa decizi “drumul”

    Duminica frumoasa

  • 21

    @zana zorilor: buna dimineata(nu ti-am multumit pentru tonul tau cald si normal, tradeaza o femeie in regula, implinita, multumita de ea si viata ei-asta transpare din parerile tale. sau , daca intelegi mai bine…multa normalitate, cap normal). nu se poate cu perioada de proba iubita mea, nu ne putem trai neincetat viata in “perioade de proba”, sa fim serioase, eu cel putin am o varsta(ca n-o arat e ceva, dar de avut o am!). nu plec tocmai pentru ca imi pare ca “plecatul” acesta trebuie facut in orice alta stare decat aceea descrisa de tine “cu inima stransa” :) . te sarut, zi senina, D

  • 22

    @Mierea Naturala: buna dimineata(de ce te-ai sculat asa devreme duminicaaaaaa?????). ‘diva” era cu gh, daca ai observat. “diva” e mai degraba un pamflet in cazul de fata :) . duminica frumu’ si tie, salutari acasa

  • 23

    “Atributiile de familie” Doria :) ….

    Am vazut ghilimelele dar daca tot o aveam in discutie am zis s-o asezam pe comentariu.

    Pana la urma “DIVA” poate fi ORICARE femeie din lume.

    Diva pentru cel care o priveste si-o are la inima ca DIVA

  • 24

    Fire “fistichie” m-am decis sa plec , da da, sa plec intr-o vacanta.

    Anul asta am inceput cu ” Nunta indiana. Si noi, invitati “speciali” in tricouri albe si Conversi “, a fost de departe ce-a mai reusita petrecere.

    Dimineata de dupa eveniment aveam programata o incursiune prin ” Londra -capitolul “carpite, hainite, pantofiori”. Let’s shop till we drop “.Ajunsa in mai multe locuri am concluzionat ca nu mi-ar ajunge o viata sa le colind pe toate. Chiar ma gandeam la un moment dat , cand eram in Tate , ca asta ar fi “London (4). Un loc in care mi-as fi adus un pat. DE DRAG “.

    De aici sa scriu despre ” Cum arata viata “de divortata” la 33 de ani, in Romania. In general si in particular (1)…” sau ” De ce parasesc barbatii femeile prin sms, e-mail sau telefon? “. As opri-o pe prima persoana care s-ar uita la mine si as intreba-o “Tu de ce mai stai in relatia ta?” , in felul asta avand parte si de-un interviu pentru voi :) . Cred ca as putea sa explic ( dar fara sa ma intrerupeti ) si cum se ajunge la “Moartea inimii. Un pas mic pentru unii, un drum fara intoarcere pentru altii”… dar sigur se gaseste un Miere Naturala sa scoata vreo ‘elucubratie’ si atunci de ce sa scriu.

    Asa mai bine…hai sa bagam bomboane si fondante.. ” Voxulica a implinit un anisor. Si VoxPublica, varianta altfel ”

    Zi frumoasa….. TUTUROR

  • 25

    @ Albinuță,

    Sugarul Voxulică a împlinit un an. Este fiul Ploii și al Vântului. Deci nu e orfan. Are o mamă și un tată. Merge împleticit și se clatină ridicol. E mereu flămând. Țipă isteric pentru că-i chiorăie mațele de foame. Normal, pentru că e în creștere. Cum mama Ploaia n-are lapte, ci doar apă, îl alăptează tatăl. Adică papa Vântu. Direct din biberon. După ce Voxulică cu trage cu nesaț din biberon, sughite și râgâie penibil. Ar mai mulge el de vreo 8 ori laptele tatălui, ca să doarmă liniștit, numai că tatăl abia mai ”lucrează” pentru el, i s-a cam blegit biberonul, iar laptele i s-a cam împuținat și s-a cam alterat. Înțărcarea e singura opțiune. Înțărcarea e un pas mic pentru Voxulică, dar un pas mare pentru deontologie. Ci sentiamo

  • 26

    @Dodo

    Cand se lasa cu aranjatul hainelor in dulap e semn de dorinta de ordine in propria existenta. Daca incepem sa sortam pentru a da mai departe inseamna ca e nevoie sa ne debarasam de anumite stari. Starile astea au si ele anumite cauze. De multe ori identificam nevoile dar nu intuim corect si ceea ce le genereaza. Probabil ca aici e cheia.

    De multe ori croim dupa un tipar ideal, lucram cu materialele pe care le consideram pretioase, insa nu e neaparat ceea ce ne trebuie, ceea ce ne contureaza, ceea ce ne implineste. Repetam la nesfarsit dorintele cu voce tare, vrem sa ne iasa din prima, la fiecare pas incercam sa identificam bucati din puzzle-ul pe care vrem sa-l finalizam cu succes si sub presiunea timpului….suntem contra cronometru, avem un deadline fixat in raport cu ceea ce e in jur, nu neaparat cu ceea ce simtim cu adevarat. Ne zbatem, facem nefacute, ne invingem demonii, incercam sa fim altfel decat credeam ca putem fi…dar oare nu incercam doar sa fugim de noi insine sub pretextul ca vrem sa ne regasim?

    A+

  • 27

    Andruşca,

    Iar ai tras pe nas !?

  • 28

    Doria,

    Hai te învăţ să scri mişto cu diacritice !?

    Dacă-ai şti ce simplu e şi ce repede se fac setările n-ai mai sta pe gânduri !

  • 29

    @cosa nostra:

    Cum ai reusit sa te prinzi?

    A+

  • 30

    Te-am studiat eu în timp şi am ajuns la concluzia că uneori te apucă aşa nişte chestii filozofico-psihiatrice.

    Oare de la ce ţi s-or trage !?

  • 31

    @cosa nostra:

    Uneori Bixtonim, alteori Avamys…cam astea sunt cu priza directa si ajuta sa-mi oxigenez in parametrii optimi materia cenusie. Dar hai ca si tu ai zile si zile: mai pline sau mai secate de sarcasm si ironie, mai bogate sau mai sarace in analize pertinente. Oare tie de la ce ti s-o trage?

    A+

  • 32

    Mi se trage rău de la faptul că nu mi-o trage bine !

  • 33

    @ A + & Cosa,

    Mișto chestia cu ”trasul”. Pe nas, pe sfoară, pe roată, pe canapea, pe ”dreapta” (mie nu-mi place ”stânga”, că are carosabilul plin de gropi populiste):) No, dar care din voi e deasupra și care-i sub ? Ci sentiamo.

  • 34

    @Andrusk: d-abia acu’ m-am prins io ce-nseamnă (“semnifică”, pe boiereşte):

    A+ C = LOVE :D

  • 35

    Habarnam & Cisentiamo,

    V-aţi prinsă bă, daţi-vă-n colo de coşcadâri !

  • 36

    Mi se pare mie sau acum treci intr-un fel de overload emotional?

  • 37

    ”ma doare foarte rau, cred ca am ajuns in acel punct al vietii mele cand ma apasa toate esecurile si deciziile tampite pe care le-am luat pana acum”.

    Cred ca ai ajuns la un punct de cotitura in viata ta (”tipping point” daca ai citit vreodata Malcolm Gladwell). Si oricat de neplacute ar fi aceste momente, sunt mai devreme sau mai tarziu extrem de necesare in devinirea si transformarea noastra ca oameni. Accepta prezentul asa cum e, cu tot cu greseli si resentimente(Eckhart Tolle).

    Mult succes si daca n-ai facut-o deja, iti recomand sa citesti scriitorii amintiti mai sus.

  • 38

    @Somebody: salut. da, ma urmereste un creti’ de astrolog care mi-a prezis de-a fir a par ce se va intampla din ziua cand voi implini 33 de ani si io stau si ma uit neputincioasa cum “cu manutele astea 2″ cladesc bucatica cu bucatica ce a scos el (la nimereala probabil) pe gura :) . scot numele recomandate separat(fac asa cu toate recomandarile, obinuiesc sa “fur”[de la] oameni, da!) . si ..ne cunoastem cumva in viata reala, ne-am intersesctat cumva? tonul tau (si vreo 2 cuvinte) imi e cunoscut. daca nu, sper sa nu te ofensez monser :)

  • 39

    @maverick: scrie pe fruntea mea “close to spitalul 9″ nu-i asa ??? :) :) (ma rog, asta e o incercare de gluma…). nu stiu, cred ca sunt intr-un pseudo-balamuc, inca il tin in frau si ma tin in frau…i mean, mimez bine “normalitatea” de aproape. ma pricep dom’le, ma pricep :)

  • 40

    @Andrusk: mami!!! aia cu “facem nefacute” am taiat-o de pe lista, de parca n-ai stiiiiiiiiiiiiii :) .SI NU!NU-I CU ARANJAT! E CU DAT. DAT. DAT. ceea ce e grav, nu ca n-as da in mod obinsuit dar cand dau fusta mea preferata inseamna ca stiu ca n-am sa o mai imbrac aici. aici e viata de aici, in alte vieti nu e bine sa cari dupa tine. zic eu :) .si fac eu, nu numai zic eu :) . este bine A? an’ racit, mi-a dat un nene “eri” raceala, mi-a stranutat la masa non stop in mutra :) . sa-l batem zic, vii si tu sa-l bati cu mine?

  • 41

    @Mierea Naturala #24: iar ai fost in stare de “poezii” azi :)

  • 42

    @oscar: #25. Oscar, esti cam dur si cam subiectiv. oamenii de pe Vox nu sunt “slugile” nimanui(crede-ma!!) iar omul despre care ai scris are si parti bune pe care nu multe persoane le cunosc. repet, adevarul are multe fete. nu numai UNA.

  • 43

    multam, daca mai apar musafiri, vor fi serviti cu piscoturi si ciocolata calda dupa ce scriu un alt text, daca tot an’ o idee in “capusor”.

  • 44

    te provoc, nimeni nu mimeaza mai bine normalitatea ca mine:)

  • 45

    @ddoria: nu ne cunoastem in viata reala…doar ca ti-am citit de vreo cateva ori articolele si mi-au atras atentia intrucat ma regasesc intr-o parte din lucrurile care te nemultumesc si te framanta.

    Asa ca m-am gandit sa-ti las un mesaj si sa -ti recomand niste scriitori care m-au ajutat enorm intr-o perioada cand nu ma simteam prea bine cu mine insumi si lumea din jur. Sper sa rezoneze si pentru tine in vreun fel.:)

  • 46

    Pentru cei mai multi dintre noi, marele pericol nu este ca tintim prea sus si nu reusim, ci ca tintim prea jos si reusim – Michelangelo

    youtube.com/wat../

  • 47

    @ Doria,

    Omul de care am pomenit se numește SOV. Spui că are și părți bune. Mă-ndoiesc până la pământ. Dar, dacă tot ar fi să-i remarc vreo parte bună (o deslușesc cu greu), aia e cu siguranță ”partea leului”. Aia pentru care vreo 300.000 de fraieri & Families au adormit liniștiți, după ce prestidigitatorul SOV i-a hipnotizat cu un hocus-pocus abject. Ci sentiamo

  • 48

    SOV are si parti bune, ca de exemplu: portofelul.

    Tiki-tiki-tiki-pam!

    alt un om simplu din popor
    2010-10-03 20:30:39 | Raporteaza
  • 49

    Marite Botezator :)

    N-a zis nimeni ca-i orfan :) . Eu n-am judecat niciodata “puradeii” uitandu-ma la parinti .

    Doar am incercat sa stau departe, departe , departe de ei :)

  • 50

    @ddoria: Oscar ne-a invatat cu “duritatea”.

    “Poeziile” alea sunt facute tot de tine , ultima oara cand iti spun :)

    Legat de “slugi” , spune-i oricarui autor de acolo sa publice pe Voxpublica o ancheta care sa arate deturnarile de fonduri facute de Realitatea S.A. sau macar dosarul de delapidare care-l are Vantu :) … sunt o sumedenie de “analisti financiari” pe Voxpublica…sa vedem care face acest lucru :)

    Tu esti o draguta si le tii apararea ( sa nu spun ” le tii palma ” ) dar cei de acolo nu fac decat sa posteze articole / analize “pro-opozitie” pentru felia de cititori care o au. :)

  • 51

    “Ajunsa acasa, am inceput sa dau din haine. Usor-usor, vad cum garderoba mea isi ia zborul, imi vine sa rad pentru ca, desi e un proces care se desfasoara deja, inca am casa plina…”

    Cadavrul.Scapa si de cadavru si sa vezi de ce aer proaspat vei avea parte plus o perspectiva optimista etc…

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
cum nu mai am „aproape 33 de ani” si ma si plictisisem de vechea bio, m-am gandit ca cea mai nimerita „Bio” este cea de mai jos (desi nu e chiar o biografie). barbatul care a scris-o nu m-a vazut niciodata, nu  ma cunoaste. insa, printr-o minune, a gasit niste cuvinte care mi se potrivesc. imi este foarte greu sa pricep cum de i-a dat prin cap sa scrie asa ceva, insa, momentan, ce a scris el este mult mai bine decat orice bio as putea (re)scrie eu.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!