Ţara anti breaking news
Am crezut pentru o clipă, ascultându-l astăzi pe preşedintele Băsescu, că-l va nominaliza la funcţia de prim-ministru pe candidatul majorităţii parlamentare, Klaus Johannis. Toate argumentele pe care preşedintele le-a prezentat în discursul său duceau în direcţia asta, după auzul meu innocent de cetăţean neutru. M-am gândit: incredibil, iată o mutare inteligentă şi surprinzătoare, o combinaţie câştigătoare de responsabilitate în ceasul al 12-lea şi de lovitură de imagine în raport cu adversarii politici. Am căzut pentru o clipă în iluzia că pot auzi ceva nou în ţara asta, care să nu fie doar joc politicianist, că lucrurile pot evolua normal, chiar şi pentru o perioadă scurtă, până în alegeri. Nu. M-am lămurit odată în plus că suntem sortiţi repetiţiei în gol, ca un disc stricat de patefon.
Se face prea multă risipă de cerneală galbenă pe ecranele televiziunilor de ştiri. Înţeleg că posturile TV trăiesc din emoţia şi tresărirea pe care o produc audienţei, dar România este mai degrabă locul în care nu se întâmplă nimic. În ciuda senzaţiei de agitaţie permanentă, zecile de plăcuţe “breaking news” din ultima lună nu au avut decât o singură concluzie: nu s-a mişcat nimic. Puţine lucruri cu semnificaţie am văzut chiar în ultimii ani.
Avem o Românie mereu surprinzătoare, este adevărat, tocmai pentru că toate întâmplările, mutările, deciziile ne surprind de fiecare dată prin maniera exotică în care NU acţionează semnificativ. Ce dovadă mai bună pentru caracterul anti breaking news al României decât faptul că suntem atât de aproape de momentul 1989? Gândiţi-vă cât de puţin ne-am mişcat în 20 de ani de la căderea comunismului în comparaţie cu toate celelalte ţări din Europa de Est. Cât de neschimbate sunt personajele care ne conduc şi cât de grosolane au rămas metodele prin care ne fraieresc.
Vom cădea acum iarăşi în capcana de a rumega ultimul breaking news (Negoiţă premier), ca şi cum ar fi ceva de spus, ceva de făcut. În ciuda avalanşei zilnice de titluri galbene pe ecran, ce s-a întâmplat semnificativ în România politică a anului 2009?! Două-trei chestiuni şi acelea previzibile: acordul cu FMI, destrămarea alianţei de guvernare şi cam atât. O singură mutare politică mi-a trezit interesul şi mi-a dat senzaţia de nou: decizia lui Geoană şi a patidului său de a merge pe mâna candidatului propus de PNL. A fost o concesie inteligentă, o mişcare prin care preşedintele PSD s-a poziţionat bine în lupta pentru o poziţie de preşedinte echidistant şi a dat senzaţia că mişcă lucrurile. În rest, tot şirul de noutăţi a fost din registrul “a bate pasul pe loc”.
Să luăm în ordine breaking news-urile şi să vedem dacă ne-a surprins ceva cu adevărat şi dacă s-a făcut n singur pas înainte: Nica demis, PSD iese de la guvernare, cabinetul Boc respins de Parlament, consultări la Cotroceni, propunerea opoziţiei de prim-ministru, desemnarea lui Croitoru, lista lui Croitoru, executarea lui Croitoru în Parlament, consultări la Cotroceni, un nou premier de sacrificiu.
Singurele ştiri cu adevărat semnificative în România anului 2009 sunt cele din zona economică. Aici breaking news-ul îşi merită numele (se actualizează permanent numărul falimentelor, al şomerilor, scăderea economică, creşterea deficitului bugetar etc). Decizia FMI de a amâna banii din tranşa 3 pentru România este cu adevărat o ştire importantă. Nota 1,3 pentru planul anticriză al României ar fi trebuit să ocupe o săptămână crawl-ul şi spaţiul de discuţie al televiziunilor.
Dacă nu am fi în anul crizei economice, faptul că nu se întâmplă nimic semnificativ în spaţiul politic nu ar fi o problemă. Din păcate, toate economiile din jur încep să dea semne de redresare tocmai pentru că statele a pus umărul la această mişcare. În România mereu surprinzătoare, blocajul politic a adus doar un aer de îngheţ în economie şi societate, pe care îl încălzim cu rumegarea ştirilor galbene.
