Formatorii de opinie şi politicienii. Analogie în trei paragrafe
De curând, mi-am dat seama cât de repede trece timpul când te îndeletniceşti cu scrisul. Am isprăvit deja o excursie în jurul soarelui tot aruncând cu opinii în mediul online. Petrecând mai bine de un an în cadrul unei societăţi, fie ea şi virtuală, nu ai cum să nu remarci anumite trăsături ale acesteia. Bunăoară, eu am remarcat un lucru oarecum supărător pentru orice împătimit al textelor de calitate. Un text bine structurat şi formulat, care prezintă chestiuni serioase, într-o manieră civilizată şi elegantă, rareori va stârni un interes colectiv. În schimb, e de ajuns să scrii cinci rânduri cu o insultă, o acuzaţie sau o ironie deşănţată, pentru a genera o perplexitate generală şi un aflux de cititori şi comentatori.
Trecând peste dezamăgirea mea de autor de texte care şi-a propus să promoveze doar moralitatea şi bunul simţ, nu pot să nu remarc o oarecare asemănare între formatorii de opinie şi politicieni. Constatând probabil frivolitatea maselor, aceştia din urmă şi-au adaptat discursurile. Ce gustă poporul? Scandaluri. Să le dăm scandaluri aşadar! Ce îi impresionează? Cuvintele mari, declaraţiile pompoase şi promisiunile umflate cu pompa lăcomiei. Să le dăm ce îşi doresc, doar sunt deja 20 de ani de când funcţionăm după principiul cerere-ofertă! Într-o economie de piaţă, preferinţele mulţimii stabilesc direcţiile de mers. Păcat că mulţimea se lasă atât de uşor manipulată înspre rău. Şi de unii şi de alţii.
Nu trebuie să fii intelectual versat, elită a societăţii, ca să-şi dai seama că ai gunoi în meniu? Dacă ne hrănim cu toţii de la groapa de gunoi, cine va mai dori să îşi scuture cu aplomb copacul talentului? N-ar mai avea niciun rost, atât timp cât nimeni nu trece prin zonă pentru a culege roadele. Ignorarea nonvalorilor e un pas necesar pe drumul către o Românie mai bună.
