…Zinaida si feminismul in politica
…de buna seama, e usor a milita pentru o mai buna reprezentare a femeilor in politica – cata vreme purtam discutia in termeni generali sau cu exemple gen Margaret Thatcher sau Hillary Clinton. Mai delicat devine subiectul in clipa in care vine vorba despre influenta anumitor femei in politica (gen Evita Peron sau Elena Ceausescu – inca n-am auzit de vreun studiu serios pe subiectul asta). Ce va spune, bunaoara, prezenta actualului premier moldovean, (i-as spune ‘doamna’ daca nu si-ar fi asumat statutul de ‘tovarasa’ prin apartanenta la Partidul comunist) – Zinaida Greceanii – propusa acum de catre Voronin pentru functia de presedinte al Republicii Moldova?
Mi-o amintesc de la intalnirea cu liderii „opozitiei” sau dand sfaturi mamelor sa-si „tina copiii acasa, pentru a evita varsarea de sange”. Nu stiu altii cum sunt, dar femeile de genul asta (vezi, pastrand proportiile, si cazurile Norica Nicolai sau Rodica Stanoiu) pe mine, unul, ma sperie mai tare decat Ion Iliescu sau Vadim Tudor. Vazandu-le, am senzatia clara ca potentialul lor destructiv e, in multe cazuri, mult peste echivalentul lor masculin.
Orice barbat in politica are un punct slab – prin simplul fapt ca e … barbat: lui Hitler ii placeau cainii, lui Ceausescu, vanatoarea, altora pescuitul, bautura sau femeile, s.a.m.d. Care e, insa, punctul slab al unor asemenea femei? Nu-l gasesc, si asta ma sperie.
[Nota neserioasa: Vorba personajului Frasier: „noi, barbatii, nu putem folosi sexul pentru a obtine ceva de la femei, pentru ca … sexul e tot ceea ce ne dorim de la femei!”:))]
